Românii bagă-n mare
Din imaginea care am văzut-o pe timp de 3 zile în această stațiune pot să spun cert că Românii bagă-n mare, da bagă tare.
Nu aveam aștăpări mari sau mici față de această stațiune, însă am fost uimit plăcut surprins de renovările care se petreceau în aria a cîțiva kilometri lîngă hotelul Victoria unde eram cazați de orgaizatorul excursiei Moldovabooking.com.
Chiar la ieșirea din hotel care duce spre litoral muncitorii nivelau piatra de fundament pentru a turna beton la cărare.
Se lucrează nu doar la plasarea asfaltului, ci în toată infrastructura, firele electrice și alte comunicații sunt izolate cu materiale moderne și trase prin pământ.
Din cauza firelor subterane, stâlpii sunt tare eleganți și nu mai sunt păienjenișe de fire în care poți să mergi pe stradă și să te spânzuri (în București am fost uimit de această problemă acum 2 ani, dar văd că din cauza firelor de internet optic care se răspândesc tot mai tare și chișinăul devine tot mai aglomerat. Becurile evident sunt leduri econome.
Sistemul de scurgere nu este din simplu șanț de canalizare, ci au instalat țevi speciale în care e turnat un fel de nisip/pietric care absoarbe apa.
Acest pietriș e turnat cu tonele.
Iar deasupra se instalează găuri de scurgeri continue, ceea ce scade riscul de astupare cu gunoi în cazul inundărilor.
De înverzirea litoralului tot se ține cont, plantează copaci tinerei în nișe ca la carte, ce-i bine după mine e că au plantat copaci de cîțiva ani maturitate, astfel riscul ca să fie distruși e mai mic.
Acolo unde sunt secțiunile pietonale se instalează pavaj, însă de cel adecvat drept, fără găuri și crăpături cum mai nou s-a băgat la pietonala din Chișinău, de asta lumea poate merge cu pantofi scumpi sau desculți fără a rupe încălțămintea sau picioarele, și ce e mai important bicicliștii nu își tremură dinții mergând pe pietre.
Pentru mașini sunt secțiuni de asfalt nou instalat.
Evident că unele vederi de construcție scad din impresia frumuseții de litoral, dar asta nu dreanjează foarte foarte tare (cînd vezi că se lucrează bine)
Se lucrează cu tot felul de echipamente și mașinării specializate, nu au doar ciocan, hîrleț și mătură.
Tractoarele roiesc din colo în coace, dar sunt foarte foarte atenți la pietoni și nu-i deranjează, iar seara, cum am spus pleacă la odihă.
Privații tot îi dau cu amenajările pentru vizitatori, noi tarase, construcții, decorări
Spre faleză au avut grijă să instaleze trotuare din lem și nu ezită să plaseze coșuri pentru gunoi ca acesta să nu fie răspândit pe litoral.
Chiar și pe puntea din mare stau coșuri acolo unde sunt bănci și lumea socializează la o înghețată, apă dulce sau bere.
Evident că vizitatorii sunt însoțiți de texte și iconi care îi îndeamnă să mențină curățenia, iar limbajul este prietenos și e plasat în română, franceză și engleză.
Au grijă de vizitatori nu doar instalând colaci de salvare dar și plasând inscripții de preîntâmpinare că a fost vopsit recent.
Pe toată lungimea falezei sunt mai multe cafenele unde te poți relaxa pe scaune confortabile savurând o băutură proaspătă.
Plajele sunt pline de șezlonguri și umbrele, care ori sunt oferite gratuit de hotelurile unde sunt cazați turiștii (așa a fost la hotelul Victoria, alte hoteluri au contracte de discount cu cei care dau în chirie șezlongurile și clienții lor primesc o reducere de 50%), la general unde nu-s oferite gratuit pot fi închiriate cu un preț de 10-20 lei românești pe zi.
În depărtare se văd că mai cresc alte localuri private (hoteluri, cafenele)
Un lucru este cert, litoralul românesc este o destinație primară a turismului din România, și ei sunt motivați să investească în dezvoltarea lui. În Mamaia asta se înmulțește și cu ambițiile primarului de Constanța a excentricului Radu Mazăre care probabil vrea să transforme stațiunea într-un Las Vegas românesc, plus la asta vine și suportul semnificativ de la Asociației Litoral Delta Dunării în frunte cu Corina Martin care împinge cu toți mușchii și dedicarea dezvoltarea turismului românesc.
Acești oameni investesc nu doar în infrastructură, ci și în imagine, brand, evenimente, și îi invidiez din cauză că în turismul moldovenesc nu se bagă bani, nu se bagă suflet, nu se bagă energie, ci se bagă piciorul.
